Fiecare terapeut, indiferent de experienta acumulata, are nevoie de supervizare. Supervizarea nu este numai un criteriu de eligibilitate pentru organizatiile profesionale, ci si un imperativ etic.
Supervizarea exista din doua motive: pentru a-i proteja pe clientii terapiei si pentru a imbunatati competentele terapeutilor si serviciile pe care acestia le acorda clientilor lor.
Supervizarea protejeaza clientii prin invocarea unui al treilea punct de vedere in relatia dintre terapeut si client si prin facilitarea reflectiei terapeutului asupra propriilor sentimente, ganduri, comportamente si abordari. Supervizarea este o experienta utila si stimulatoare atat pentru supervizor cat si pentru supervizat. Pe parcursul supervizarii am in vedere un echilibru intre suport si provocare si sensibilitate la diversitatea de stiluri profesionale si de terapie.